Partida Spaniolă

Cum a apărut

Mutarea Nb5 apare deja într-un manuscris scris în jurul anului 1490, păstrat la Göttingen, în Germania. Numele vine însă de la Ruy López de Segura, un preot spaniol care în 1561 a scris o carte de șah de 150 de pagini, unde a studiat cu grijă deschiderile. El a preferat nebunul pe b5, nu pe c4. Abia la mijlocul anilor 1800 deschiderea a devenit cu adevărat populară, după un studiu amănunțit publicat de Carl Jaenisch în 1847, în prima revistă de șah din lume.

Cine a jucat-o

În 1858, Paul Morphy a răspuns cu a6 în meciul cu Adolf Anderssen, la Paris. De aceea linia se numește „Apărarea Morphy”, deși nu el a inventat-o. Pe la 1900, Mihail Cigorin a perfecționat apărarea care a rămas cea principală a negrului mai bine de cincizeci de ani. Spaniola a apărut în multe meciuri pentru titlul mondial: Karpov–Kasparov în 1990, Kramnik–Kasparov în 2000, Carlsen–Anand în 2013. Aproape fiecare mare jucător a jucat-o la un moment dat, de multe ori cu ambele culori.

De ce e tare

Cu Nb5, albul își scoate o piesă, pregătește rocada și atacă calul care apără pionul de pe e5. Spre deosebire de Partida Italiană, nebunul de pe b5 nu poate fi atacat din mers cu d5, cum i se întâmplă uneori nebunului de pe c4. Albul nu ia nimic în grabă: strânge negrul încet, mutare cu mutare. Negrului îi e atât de greu să egaleze, încât deschiderii i s-a spus și „tortura spaniolă”. E deschiderea jucătorului răbdător, căruia îi place să construiască o presiune care crește.

Când e tare (și când nu)

E tare în partidele lungi, când albul are timp să-și pregătească lovitura d4. Nu e o deschidere de atac rapid: cine vrea să dea mat în douăzeci de mutări se va plictisi. Mai e o greutate: e cea mai studiată dintre deschiderile cu e4 și e5, iar unele linii au fost analizate dincolo de mutarea 30. Negrul are multe apărări solide, deci albul trebuie să înțeleagă planurile, nu doar să țină minte mutări.

Știai că?

Mutarea a6, cu care negrul întreabă nebunul ce vrea, a fost criticată de Wilhelm Steinitz în 1889. Azi apare în aproximativ două treimi din partidele cu Spaniola. Uneori o mutare simplă, pe care un mare jucător n-o iubea, câștigă până la urmă încrederea tuturor.

Variantele, pe scurt

Apărarea berlineză

Negrul atacă imediat pionul de pe e4, cu Cf6. Numele vine de la jucătorii din Berlin care au analizat-o în secolul al XIX-lea. În 2000, Vladimir Kramnik a folosit-o de patru ori contra lui Garry Kasparov, cu patru remize, și a câștigat titlul mondial. Finalului din linia principală, cu damele schimbate, i se spune „Zidul berlinez”. Mutarea d3, pe care o înveți aici, ocolește acest final.

Spaniola deschisă

Negrul ia pionul de pe e4 cu Cxe4 și caută loc în centru. Siegbert Tarrasch a lăudat-o în cartea lui din 1912. A apărut și în meciul pentru titlul mondial din 1978, unde Viktor Korcinoi a jucat-o de mai multe ori cu negrele contra lui Anatoli Karpov. În partida a 10-a, Karpov a adus o idee nouă, mutarea Cg5, sugerată de antrenorul lui, Igor Zaițev.

Varianta schimbului

Albul dă nebunul pe cal, cu Nxc6, iar negrul rămâne cu doi pioni pe aceeași coloană. În schimb, negrul primește perechea de nebuni. Emanuel Lasker a adus-o în partidele marilor maeștri și l-a învins cu ea pe Capablanca la Sankt Petersburg, în 1914. Mai târziu, Bobby Fischer i-a dat idei noi. Dacă albul schimbă toate piesele, structura de pioni îi dă avantaj în final.