Partida Engleză

Cum a apărut

Deschiderea poartă numele lui Howard Staunton, unul dintre cei mai buni jucători englezi din secolul al XIX-lea. El a jucat-o în 1843, în meciul cu Saint-Amant, și în 1851, la Londra, primul turneu internațional de șah din lume. Ceilalți jucători din vremea lui n-au copiat-o, așa că Partida Engleză a devenit populară abia în secolul XX.

Cine a jucat-o

Au jucat-o în meciuri pentru titlul mondial Botvinnik, Petrosian, Karpov, Kasparov, Carlsen și Ding Liren. Bobby Fischer, care începea aproape mereu cu e4, a jucat și c4 spre finalul carierei. Cu ea a câștigat partida a șasea a meciului cu Boris Spassky, din 1972. După partidă, chiar Spassky a aplaudat împreună cu publicul. În 2024, Ding Liren a câștigat cu c4 partida a 12-a a meciului cu Gukesh și a egalat scorul.

De ce e tare

Nu pui pionii direct în centru, ci lupți pentru el de pe margine. Asta se cheamă joc „hipermodern”. Poziția e solidă și flexibilă: poți hotărî mai târziu unde pui pionii, după ce vezi ce face negrul. Mai e un secret. Dacă negrul răspunde cu e5, ajungi într-o Siciliană cu culorile întoarse. Tu ai poziția negrului din Siciliană, dar cu o mutare în plus. Bazele de date o arată printre cele mai reușite prime mutări ale albului.

Când e tare (și când nu)

Îi place jucătorului răbdător, care vrea să manevreze, nu să atace din prima mutare. E tare contra celui care a învățat pe de rost doar linii lungi după e4 sau d4: aici își pierde harta. Partea grea: albul nu primește un atac gata făcut. Trebuie să înțelegi planurile, nu doar mutările. Și deschiderea se poate muta ușor în alte deschideri, de exemplu în Gambitul Damei sau în Est-Indiana, deci trebuie să le recunoști.

Știai că?

Partida Engleză e a patra cea mai populară dintre cele douăzeci de prime mutări posibile ale albului. Și a ajuns chiar într-un film: în „Sherlock Holmes: Jocul umbrelor”, profesorul Moriarty o joacă, iar la final Holmes și Moriarty își spun mutările cu voce tare, fără să vadă tabla.

Variantele, pe scurt

Siciliana inversată (e5)

Negrul pune pionul în centru, cu e5. Așezarea seamănă cu Apărarea Siciliană, doar că joci tu partea negrului și ai o mutare în plus. De aceea i se spune „Siciliana inversată”. Calul de pe c3, pionul c și nebunul de pe g2 apasă împreună pe câmpul d5.

Engleza indiană (Cf6)

Negrul scoate întâi calul, fără să pună vreun pion în centru. De obicei vrea să ajungă într-o apărare „indiană”, cu nebunul pe flanc. Dacă albul împinge apoi și pionul d, partida se poate muta ușor într-o Est-Indiană adevărată.

Varianta simetrică (c5)

Negrul te copiază și împinge și el pionul c. Uneori ambele părți fac aceleași mutări multă vreme, cu nebunii pe g2 și pe g7. Pozițiile sunt solide, iar unele linii se termină des la remiză. Ca să câștigi, trebuie să găsești momentul potrivit în care să rupi simetria.

Varianta cu e6

Negrul pregătește d5, sprijinit de pionul de pe e6, ca în Apărarea Franceză. Adesea partida se mută în Gambitul Damei refuzat. Cu e6 au răspuns și Spassky în 1972, și Gukesh în 2024, în cele două partide câștigate de Fischer și de Ding Liren, pomenite mai sus.